Monday, December 10, 2018
Centru de recuperare medicala si fiziokinetoterapie

Pagini


Galerie

PENTAX Image Leomedica_Poze_Cabinet_018.jpg Radu_Leon_George.jpg

Cauta

Sindromul de oboseala cronica

Da! Este o boala, se poate constitui intr-un sindrom, deci poate fi foarte periculos prin consecintele lui si prin faptul ca este relativ dificil de diagnosticat , dar si prin consecintele sale psihologice-ceilalti (colegi de serviciu, seful, sotul sau sotia) nu inteleg realitatea acestei afectiuni si o iau ca pe ceva trecator pe care un somn bun o poate rezolva. Dar exista si vesti bune. In primul rind ca acesta afectiune se poate trata si pentru partea de reintergrare socio-profesionala se poate apela la un specialist (psihologul). Exista citeva tabu-uri in tara noastra care ne impiedica deseori sa apelam la ajutorul unui psiholog sau sa mergem duminica la biserica, obiceiuri utile in acet tip de afectiune, si asta se intimpla probabil datorita regimului comunist sub care am trait , dar mentalitatea poate fi schimbata. Insa despre asta vom vorbi un pic mai tarziu.

Tabloul clinic se prezinta de obicei in urma unei afectiuni asemanatoare cu gripa, de altfel de obicei neluata in serios, individul fiind activ anterior, si este prezent sub forma unei stari de epuizare insuportabila, care ramane in urma acestui episod.

Alte simptome care insotesc acest tip de patologie sunt: dificultatile de concentrare (foarte des intilnite ), cefaleea, durerea in gat, ganglioni limfatici sensibili, dureri musculare, dureri articulare, stare febrile, dificultati de somn, probleme psihiatrice (depresii), alergii, crampe abdominale, pierdere in greutate, tahicardie, extrasistole, durere toracica, transpiratii nocturne sau chiar crestere in greutate.

Diversele denumiri date sindromului reflecta ipotezele la fel de numeroase si controversate despre etiologia (cauza) lui. Unii cercetatori in domeniu au prezentat unul sau mai multe virusuri ca agenti etiologici potentiali. Pacientii cu sindromul de oboseala cronica sunt de doua ori mai frecvent femei decat barbati si sunt in general in varsta de 25-45 de ani. Mai rar s-au semnalat insa,  cazuri intalnite in copilarie sau la varsta a doua. Acestia prezinta fatigabilitate intermitenta sau persistenta,  inexplicabila cu debut nou si care nu este rezultatul unui efort fizic. Aceste simptome nu se amelioreaza la repaos. Poate duce la reducerea substantiala a nivelelor anterioare de ocupatie,  educatie ,  social sau profesional. 

Literatura de specialitate ne informeaza ca acesta nu este un nou tip de sindrom. Anumiti indivizi carora li s-au atribuit in trecut diagnostice cum ar fi: ipohondria,  neurastenia,  sindromul de efort,  sindromul de hiperventilatie,  bruceloza cronica,  neuromiastenia epidemica,  encefalomielita mialgica,  hipoglicemia,  sindrom de,  sensibilitate chimica multipla,  candidoza cronica,  mononucleoza cronica,  infectia cronica cu virus Epstein-Barr si sindromul de oboseala post-virala,  mai mult ca probabil ca sufereau de sindromul de oboseala cronica,  fiind diagnosticati gresit. 

In functie de simptomele dominante si de convingerile pacientului,  consultatiile se adreseaza alergologilor,  reumatologilor,  infectionistilor,  psihiatrilor,  specialistilor in domenii medicale alternative,  de obicei cu rezultate nesatisfacatoare. Odata stabilit modelul bolii simptomele pot fluctua. Multi pacienti sustin ca in perioadele de oboseala accentuata au cea mai mare dificultate de a se concentra. Ei sustin deasemenea ca stresul fizic sau emotional le poate exacerba simptomele. Marea majoritate a pacientilor raman capabili de a-si utiliza resursele limitate pentru a se adapta la obligatiile familiale sau profesionale. Activitatile de recreere sunt abandonate primele. O mica parte din pacienti cer ajutor pentru activitatile si traiul zilnic. Din fericire,  sindromul de oboseala cronica pare sa nu evolueze. Din contra,  o mare parte din pacienti trec printr-o ameliorare treptata si in final chiar la o vindecare totala. 

Diagnosticul este mai mult diferential cu celelalte afectiuni mentionate mai sus. 

Tratamentul medicamentos este in mare parte simptomatic. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot ameliora migrenele,  anxioliticele si sedativele pot ameliora calitatea somnului,  si antidepresivele ajuta la tratarea tulburarilor de comportament. Trebuie sfatuit pacientul sa adopte o igiena a vietii ceva mai stricta,  si anume evitarea repaosului total si evitarea unor alimente mai grele consumate impreuna cu alcoolul si tutunul. Terapia comportamentala poate fi de un real ajutor ,  de aceea este recomandabil ca pacientul sa se adreseze unui pshio-terapeut. Tonusul moral,  foarte important in acest gen de afectiune,  poate fi intarit printr-o credinta religioasa foarte puternica.